Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 217 Exerciţiul dreptului sindical al salariaţilor este recunoscut la nivelul tuturor angajatorilor, cu respectarea drepturilor şi libertăţilor garantate prin Constituţie şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod şi ale legilor speciale.
Explicație
Articolul 217 din Codul muncii consacră dreptul fundamental al salariaților de a-și organiza și exprima interesele prin sindicate. Aceasta este una dintre garanțiile esențiale ale relațiilor de muncă moderne: fiecare salariat, indiferent de domeniu sau tip de angajator, are libertatea de a se sindicaliza și de a participa la activități sindicale.
Dispoziția legală prevede că acest drept este recunoscut „la nivelul tuturor angajatorilor" — ceea ce înseamnă că nici un angajator, public sau privat, nu poate interzice sau restricționa exercitarea dreptului sindical. Totuși, recunoașterea dreptului nu este absolută: trebuie respectate drepturile și libertățile garantate de Constituția României, precum și celelalte dispoziții ale Codul muncii și legile speciale aplicabile în domeniu.
Cu alte cuvinte, salariații pot înființa sindicate, pot alege reprezentanți sindicali și pot participa la negocieri colective — dar totul în cadrul legal și conform principiilor constituționale. Legile speciale menționate se referă la reglementări sectoriale (de exemplu, în sectorul public sau în anumite industrii) care pot stabili norme specifice pentru exercitarea dreptului sindical.
Această prevedere stabilește și mai clar încadrarea juridică privind articolele anterioare din capitolul dedicat sindicatelor, asigurând o protecție equilibrată: nici salariaților nu le pot fi restricționate drepturile, dar nici angajatorilor nu li se impun obligații care să contravină legii.