Legislație · Codul muncii

Art. 252 — Emiterea sancțiunilor disciplinare

Procedura de emitere a sancțiunilor disciplinare. Termenele și conținutul obligatoriu al deciziei de sancționare conform Codului muncii.

Formă consolidată la 27.04.2026 · legislatie.just.ro

Publicat: Actualizat:

Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.

Articolul 252

  • (1) Angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.
  • (2) Sub sancţiunea nulităţii absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
  • a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
  • b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat;
  • c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condiţiile prevăzute la art. 251 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
  • d) temeiul de drept în baza căruia sancţiunea disciplinară se aplică;
  • e) termenul în care sancţiunea poate fi contestată;
  • f) instanţa competentă la care sancţiunea poate fi contestată.
  • (3) Decizia de sancţionare se comunică salariatului în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii şi produce efecte de la data comunicării.
  • (4) Comunicarea se predă personal salariatului, cu semnătură de primire, ori, în caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandată, la domiciliul sau reşedinţa comunicată de acesta.
  • (5) Decizia de sancţionare poate fi contestată de salariat la instanţele judecătoreşti competente în termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicării.

Capitolul III

Răspunderea patrimonială

Explicație

Articolul 252 reglementează procedura prin care angajatorul aplică sancțiuni disciplinare, stabilind reguli stricte pentru moment, formă și conținut ale deciziei.

Termenul de emitere: Angajatorul are o fereastră limitată pentru a emite sancțiunea — trebuie să acționeze în termen de 30 de zile calendaristice din momentul în care ia știire de abatere. Totuși, indiferent cât de recent a aflat despre incidentul respectiv, nu poate emite sancțiunea după 6 luni de la data consumării faptei. Aceasta protejează salariații de pedepse târzii și imprevizibile.

Conținut obligatoriu: Decizia trebuie să cuprindă obligatoriu șase elemente. Denumit sub sancțiunea nulității absolute, trebuie descrisă faptual abaterea, precizate regulile care au fost încălcate, explicate motivele pentru care apărările salariatului au fost respinse (sau de ce nu s-a efectuat o investigație prealabilă), indicat temeiulegal al sancțiunii, precizat termenul de contestație și identificată instanța competentă. Orice lipsă din aceste elemente face decizia nulă.

Comunicare și efecte: Odată emisă, decizia trebuie comunicată salariatului în maxim 5 zile și produce efecte de la data comunicării, nu de la emitere. Comunicarea se face personal cu semnătură de primire, sau prin scrisoare recomandată dacă salariatul refuză. Salariatul are dreptul să conteste sancțiunea în termen de 30 de zile de la comunicare la instanțele judecătorești competente, în conformitate cu procedurile disciplinare prevăzute de lege.