Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 91
- (1) Agentul de muncă temporară pune la dispoziţia utilizatorului un salariat angajat prin contract de muncă temporară, în baza unui contract de punere la dispoziţie încheiat în formă scrisă.
- (2) Contractul de punere la dispoziţie trebuie să cuprindă:
- a) durata misiunii;
- b) caracteristicile specifice postului, în special calificarea necesară, locul executării misiunii şi programul de lucru;
- c) condiţiile concrete de muncă;
- d) echipamentele individuale de protecţie şi de muncă pe care salariatul temporar trebuie să le utilizeze;
- e) orice alte servicii şi facilităţi în favoarea salariatului temporar;
- f) valoarea comisionului de care beneficiază agentul de muncă temporară, precum şi remuneraţia la care are dreptul salariatul;
- g) condiţiile în care utilizatorul poate refuza un salariat temporar pus la dispoziţie de un agent de muncă temporară.
- (3) Orice clauză prin care se interzice angajarea de către utilizator a salariatului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă.
Explicație
Articolul 91 reglementează relația contractuală în cazul muncii prin agenți de muncă temporară. Un agent de muncă temporară plasează un salariat la dispoziția unui utilizator (angajator) pe baza unui contract de punere la dispoziție, care stabilește termenii specifici ai misiunii temporare.
Contractul de punere la dispoziție este obligatoriu în formă scrisă și trebuie să conțină informații esențiale: durata misiunii, caracteristicile locului de muncă (calificare necesară, locație, program), condițiile concrete de lucru, echipamentele de protecție, beneficiile acordate lucrătorului, valoarea comisionului agentului și remunerația angajatului, precum și condițiile în care angajatorul poate refuza un lucrător pus la dispoziție.
Un aspect fundamental al articolului este interdicția asupra celor care încearcă să previn angajarea directă a lucrătorului temporar după finalizarea misiunii. Orice clauzulă restrictivă care ar interzice utilizatorului să angajeze direct salariatul temporar este declarată nulă de plen drept. Aceasta garantează libertatea de alegere a ambelor părți (angajator și lucrător) să-și continue colaborarea sub un contract permanent sau cu durată determinată, dacă aceasta le convine mutual.
Această reglementare reflectă principiile dreptului muncii din România, care protejează lucrătorii temporari prin transparență contractuală și prin eliminarea barierelor ilegale la angajarea directă.
Întrebări frecvente
1. Ce informații obligatorii trebuie să conțină un contract de punere la dispoziție? Contractul trebuie să specifice: durata misiunii, cerințele de calificare și locul execuției, programul de lucru, condițiile concrete de muncă, echipamentele de protecție necesare, serviciile și beneficiile pentru lucrător, valoarea comisionului agentului și salariul lucrătorului temporar, și condițiile în care angajatorul poate refuza un lucrător.
2. Poate angajatorul să le interzică lucrătorilor să se angajeze direct după misiune? Nu. Orice clauză care interzice angajarea directă a lucrătorului temporar după îndeplinirea misiunii este nulă de plen drept. Angajatorul și lucrătorul sunt liberi să negocieze o colaborare continuă, inclusiv sub formă de contract temporar de muncă sau permanent.
3. Care sunt drepturile lucrătorului temporar sub protecția acestei reglementări? Lucrătorul este protejat prin claritatea contractuală asupra condițiilor de muncă, echipamentelor de protecție, beneficiilor și remunerației. De asemenea, are libertatea de a negocia direct cu angajatorul pentru continuarea angajării după misiune, fără restricții impuse de agent.