Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 81
- (1) Prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă a salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.
- (2) Angajatorul este obligat să înregistreze demisia salariatului. Refuzul angajatorului de a înregistra demisia dă dreptul salariatului de a face dovada acesteia prin orice mijloace de probă.
- (3) Salariatul are dreptul de a nu motiva demisia.
- (4) Termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 20 de zile lucrătoare pentru salariaţii cu funcţii de execuţie, respectiv mai mare de 45 de zile lucrătoare pentru salariaţii care ocupă funcţii de conducere.
- (5) Pe durata preavizului contractul individual de muncă continuă să îşi producă toate efectele.
- (6) În situaţia în care în perioada de preaviz contractul individual de muncă este suspendat, termenul de preaviz va fi suspendat corespunzător.
- (7) Contractul individual de muncă încetează la data expirării termenului de preaviz sau la data renunţării totale ori parţiale de către angajator la termenul respectiv.
- (8) Salariatul poate demisiona fără preaviz dacă angajatorul nu îşi îndeplineşte obligaţiile asumate prin contractul individual de muncă.
Capitolul VI
Contractul individual de muncă pe durată determinată
Explicație
Demisia este actul prin care un salariat comunică în scris angajatorului intenția sa de a înceta contractul individual de muncă. Este un drept fundamental al salariaților și o modalitate de încetare contractuală, distinct de concedierea angajatorului.
Conform articolului 81 din Codul muncii, demisia trebuie notificată în scris și este condiționată de respectarea unui termen de preaviz. Acest termen variază în funcție de poziția ocupată: salariaților cu funcții de execuție li se cere un preaviz de maximum 20 de zile lucrătoare, în timp ce pentru cei în funcții de conducere termenul poate ajunge la 45 de zile lucrătoare. Termenul specific poate fi stabilit prin contractul individual de muncă sau prin contractele colective de muncă aplicabile.
Un aspect important este că salariatul nu este obligat să justifice decizia sa de a demisiona. Aceasta este o prerogativă esențială care protejează libertatea de alegere a angajatului.
Pe durata preavizului, contractul individual de muncă rămâne plenamente activ — ambele părți și-au păstrat toate obligațiile. Dacă contractul este suspendat în perioada de preaviz, termenul de preaviz este suspendat corespunzător.
Contractul încetează fie la expirarea termenului de preaviz, fie mai devreme dacă angajatorul renunță la aceasta. De asemenea, legea prevede o excepție importantă: salariatul poate demisiona imediat, fără a respecta termenul de preaviz, dacă angajatorul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale.
Angajatorul are obligația legală de a înregistra demisia. Refuzul acestuia nu invalideaza demisia — salariatul poate dovedi încetarea contractului prin orice mijloace de probă.