Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 2 Dispoziţiile cuprinse în prezentul cod se aplică:
- a) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;
- b) cetăţenilor români încadraţi cu contract individual de muncă şi care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepţia cazului în care legislaţia statului pe al cărui teritoriu se execută contractul individual de muncă este mai favorabilă;
- c) cetăţenilor străini sau apatrizi încadraţi cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
- d) persoanelor care au dobândit statutul de refugiat şi se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României, în condiţiile legii;
- e) ucenicilor care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă;
- f) angajatorilor, persoane fizice şi juridice;
- g) organizaţiilor sindicale şi patronale.
Capitolul II
Principii fundamentale
Explicație
Articolul 2 al Codului muncii stabilește cui se aplică legea muncii în România. Scopul acestei dispoziții este să definiți perimetrul de protecție al codului, asigurând claritate privind relațiile de muncă reglementate.
Codul muncii se aplică mai multor categorii:
Cetățenii români care au un contract individual de muncă și lucrează în România sunt protejaţi de plen. Protecţia se extinde și la cetățenii români care lucrează în străinătate pentru un angajator român, cu condiția că nu există o lege mai favorabilă în țara unde se execută contractul — în care caz se aplică cea mai avantajoasă regulă pentru angajat.
Cetățenii străini sau apatrizi angajați la un angajator român pe teritoriul României beneficiază de aceleași protecții. Similar, refugiații care obțin statutul legal și încheie un contract de muncă sunt incluși în sfera de aplicare a codului.
Legea acoperă și alte categorii speciale: ucenicii care prestează muncă în baza unui contract de ucenicie la locul de muncă, angajatorii (persoane fizice și juridice) și organizațiile sindicale și patronale. Aceasta din urmă evidențiază că Codul muncii nu reglementează numai relația angajator-angajat, ci și relațiile dintre actorii sociali.
Principiul favorabilității — conform căruia se aplică legea cea mai favorabilă în caz de conflict — este central în interpretarea acestei dispoziții.