Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 120
- (1) Munca prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, prevăzută la art. 112, este considerată muncă suplimentară.
- (2) Munca suplimentară nu poate fi efectuată fără acordul salariatului, cu excepţia cazului de forţă majoră sau pentru lucrări urgente destinate prevenirii producerii unor accidente ori înlăturării consecinţelor unui accident.
Explicație
Articolul 120 defineşte munca suplimentară ca activitatea prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, conform prevederilor articolului 112. Orice ore de muncă depăşind limita de timp stabilit ca normal pentru o săptămână se clasifică drept muncă suplimentară.
Un principiu fundamental consacrat de acest articol este că munca suplimentară nu poate fi executată fără acordul salariatului. Aceasta constituie o protecție importantă a drepturilor angajatilor, garantând că niciun salariat nu poate fi obligat să muncească ore în plus fără consimţământ explicit. Acordul trebuie să fie expres şi liber consimţit.
Articolul prevede totuşi două excepţii semnificative în care munca suplimentară poate fi efectuată chiar fără acordul angajatului:
1. Cazurile de forţă majoră — situaţii extraordinare, imprevizibile, care nu depind de voinţa partilor şi care nu pot fi evitate chiar cu cea mai mare diligență. În aceste cazuri, obligaţia de a lucra suplimentar se impune din necesităţile circumstanţelor.
2. Lucrări urgente de prevenire sau remediere a accidentelor — munca suplimentară poate fi cerută fără acordul prealabil atunci când scopul acesteia este prevenirea unui accident sau înlăturarea consecinţelor unui accident deja produs.
Aceste excepţii reflectă necesitatea de a proteja siguranţa şi sănătatea angajaţilor în situaţii critice. Cu excepţia acestor cazuri specifice, angajatorul nu poate forţa munca suplimentară. Regulamentele privind salarizarea orelor suplimentare şi evidenţa timpului de muncă completează această reglementare fundamentală a muncii.
Întrebări frecvente
1. Ce se consideră muncă suplimentară? Munca suplimentară este orice activitate prestată în afara duratei normale a timpului de muncă săptămânal, conform articolului 112. Orice ore depăşind limitele stabilite legal pentru o săptămână se clasifică ca muncă suplimentară, indiferent de momentul în care sunt prestate.
2. Poate angajatorul obliga salariatul să efectueze munca suplimentară? Nu, cu excepţii limitate. Munca suplimentară necesită acordul explicit al salariatului. Angajatorul nu poate forţa nicio persoană să lucreze ore în plus fără consimţământul acesteia, cu excepţia situaţiilor de forţă majoră sau a lucrărilor urgente destinate prevenirii sau remedierii accidentelor.
3. Ce este considerat forţă majoră în contextul muncii suplimentare? Forţa majoră desemnează situaţii extraordinare, imprevizibile, care nu depind de voinţa partilor şi nu pot fi evitate chiar cu cea mai mare diligență. Acestea pot include dezastre naturale, accidente grave, sau alte circumstanţe de urgență extraordinară care necesită acţiune imediată pentru protejarea bunurilor sau persoanelor.