Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 253
- (1) Angajatorul este obligat, în temeiul normelor şi principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situaţia în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligaţiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
- (2) În cazul în care angajatorul refuză să îl despăgubească pe salariat, acesta se poate adresa cu plângere instanţelor judecătoreşti competente.
- (3) Angajatorul care a plătit despăgubirea îşi va recupera suma aferentă de la salariatul vinovat de producerea pagubei, în condiţiile art. 254 şi următoarele.
Explicație
Articolul 253 reglementează răspunderea patrimonială a angajatorului — obligația acestuia de a compensa pagubele suferite de salariat în exercitarea activității de muncă. Aceasta este o manifestare a principiilor răspunderii civile contractuale, care recunoaște că relația de muncă creează obligații reciproce între părți.
Angajatorul trebuie să îl despăgubească pe salariat pentru orice prejudiciu — material (pierderi financiare, daune materiale) sau moral (suferință psihică, afectarea reputației) — care apare din culpa angajatorului și care se produce în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură directă cu serviciul. Simpla faptă că prejudiciul s-a petrecut la locul de muncă nu este suficientă; trebuie ca angajatorul să fi acționat cu culpă (neglijență, imprudență sau încălcarea unei norme legale sau contractuale).
Dacă angajatorul refuză să plătească compensația, salariatul poate apela la instanțele judecătorești competente, care vor aprecia dacă precondiții au fost îndeplinite: existența prejudiciului, culpa angajatorului și legătura de cauzalitate între ele. Dreptul de a cere justiție în cazul neplății obligațiilor legale este o garanție fundamentală menționată în cadrul protecției drepturilor salariaților.
O dispoziție importantă stabilește că angajatorul care a plătit despăgubirea salariatului și-o poate recupera de la salariatul vinovat în condițiile Art. 254 și următoarelor, creând un echilibru între protecția salariatului și justiția între angajator și angajatul care a cauzat paguba. Sistemul instituie o responsabilitate în cascadă: angajatorul răspunde în fața salariatului, iar salariatul răspunde în fața angajatorului pentru contribuția sa la prejudiciu, conform principiilor răspunderii patrimoniale a angajatului.
Această reglementare asigură echilibru și protecția drepturilor ambelor părți ale relației de muncă.
Întrebări frecvente
1. Ce prejudicii materiale și morale pot cere de la angajator? Salariatul poate cere compensație pentru orice prejudiciu suferit din culpa angajatorului în legătură cu munca. Prejudiciile materiale includ pierderi financiare directe (de exemplu, daune aduse bunurilor personale din vina angajatorului). Prejudiciile morale cuprind suferința psihică, stresul profesional sau lezarea demnității personale, atunci când angajatorul și-a încălcat obligațiile contractuale sau legale.
2. Ce înseamnă "culpa angajatorului"? Culpa se referă la comportamentul neglijent, imprudent sau incorect al angajatorului. Aceasta poate fi actul direct (de exemplu, lovire de salariat, crearea de condiții de lucru periculoase) sau omisiunea (de exemplu, refuzul de a oferi echipament de protecție). Nu este suficient ca prejudiciul să se fi petrecut la locul de muncă — trebuie o legătură clară între fapta angajatorului și prejudiciul suferit.
3. Poate angajatorul să recupereze banii de la mine dacă am cauzat paguba? Dacă angajatorul a plătit compensație unui coleg pe care l-ați rănit din neglijență voastră, angajatorul vă poate cere recuperarea acestei sume, conform articolelor următoare (253 alin. 3 și Art. 254+). Responsabilitatea dvs. se va aprecia după grad de culpă și împrejurări.