Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 214
- (1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către salariaţi pe baza dreptului de liberă asociere, în scopul promovării intereselor lor profesionale, economice şi sociale, precum şi al apărării drepturilor individuale şi colective ale acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte.
- (2) Constituirea, organizarea şi funcţionarea sindicatelor se reglementează prin lege.
Explicație
Articolul 214 din Codul muncii consacrează dreptul fundamental al salariaților de a se asocia liber prin constituirea de sindicale, federații și confederații sindicale. Aceste organizații sindicale sunt create pe baza consimțământului voluntar al angajaților și urmăresc promovarea și apărarea intereselor acestora pe mai multe niveluri: profesional, economic și social.
Scopul principal al organizațiilor sindicale este de a proteja și promova drepturile salariaților, atât cele de natură individuală cât și colectivă. Aceste drepturi sunt prevăzute în acordurile cadru și contractele colective de muncă, în contractele individuale de muncă, în acordurile colective și în raporturile de serviciu. În plus, protecția acestor drepturi se extinde și la nivelul legislației naționale și al convențiilor și tratatelor internaționale la care România este parte.
Articolul stabilește că organizațiile sindicale nu sunt doar entități private de asociere, ci sunt reglementate prin lege. Aceasta înseamnă că constituirea, organizarea și funcționarea sindicatelor trebuie să respecte cadrul legal stabilit de legiuitor. Legea asigură transparență și ordine în structurarea și operarea acestor organizații, garantând în același timp libertatea lor de a-și exercita misiunea de protecție a salariaților.
Recunoașterea dreptului la sindicalizare și la acțiune colectivă este o componentă esențială a protecției muncii și contribuie la echilibrul relațiilor dintre angajatori și angajați.