Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 136
- (1) Muncă în schimburi reprezintă orice mod de organizare a programului de lucru, potrivit căruia salariaţii se succed unul pe altul la acelaşi post de muncă, potrivit unui anumit program, inclusiv program rotativ, şi care poate fi de tip continuu sau discontinuu, implicând pentru salariat necesitatea realizării unei activităţi în intervale orare diferite în raport cu o perioadă zilnică sau săptămânală, stabilită prin contractul individual de muncă.
- (2) Salariat în schimburi reprezintă orice salariat al cărui program de lucru se înscrie în cadrul programului de muncă în schimburi.
Secţiunea a 2-a
Repausul săptămânal
Explicație
Articolul 136 din Codul muncii definește conceptul de muncă în schimburi și stabilește statutul legal al salariaților care lucrează în această formă de organizare a programului de lucru.
Ce este munca în schimburi
Munca în schimburi este orice sistem de organizare a programului de lucru prin care salariaţii se succed secvenţial la acelaşi post de muncă, conform unui program prestabilit care poate include și rotații. Caracteristica definitorie este că fiecare salariat lucrează în intervale orare diferite — fie pe bază zilnică, fie săptămânală — determinând necesitatea unei permanente ocupații a postului.
Munca în schimburi poate fi continuă, funcționând neîntrerupt (inclusiv noaptea sau weekend), sau discontinuă, limitată la anumite ore ale zilei sau ale săptămânii. Programul exact trebuie indicat în contractul individual de muncă, asigurând claritate și protecție juridică pentru ambele părți.
Salariaţii în schimburi și drepturile acestora
Conform articolului 136 alin. 2, salariaţii în schimburi sunt toţi angajaţii al căror program de lucru se încadrează în sistemul de muncă în schimburi. Aceşti salariaţi beneficiază de drepturi și obligații specifice conform legislației muncii și sunt protejați de normele generale ale Codului muncii.
Importanța definirii precise a muncii în schimburi constă în asigurarea protecției salariaților, în determinarea corectă a timpului de lucru și a perioadelor de odihnă, precum și în stabilirea claară a obligațiilor ambelor părți ale raportului de muncă.