Formă consolidată la 27.04.2026, conform legislatie.just.ro — text neoficial.
Articolul 259 În cazul în care acoperirea prejudiciului prin reţineri lunare din salariu nu se poate face într-un termen de maximum 3 ani de la data la care s-a efectuat prima rată de reţineri, angajatorul se poate adresa executorului judecătoresc în condiţiile Codului de procedură civilă.
Capitolul IV
Răspunderea contravenţională
Explicație
Articolul 259 din Codul muncii reglementează situația în care angajatorul nu poate recupera integral prejudiciul suferit prin reţinerile lunare din salariu în termenul maxim de trei ani.
Conform prevederilor legale, angajatorul poate opera reţineri din salariu pentru a acoperi pagubele cauzate de angajat în exercitarea funcţiei. Totuși, aceste reţineri sunt limitate la o perioadă maximă de trei ani de la data efectuării primei rată. Aceasta înseamnă că, dacă prejudiciul este considerabil, recuperarea sa doar din salariu s-ar putea să nu se finalizeze în acest termen.
Atunci când se atinge termenul de trei ani și prejudiciul nu a fost acoperit integral, legea oferă angajatorului o cale suplimentară de urmărire prin intermediul executorului judecătoresc, conform procedurilor stabilite de Codul de procedură civilă. Aceasta este o măsură de protecție a drepturilor angajatorului, permițând recuperarea sumelor rămase restante printr-o procedură de executare silită, fără a fi necesară o nouă acțiune în justiție.
Această prevedere se încadrează în conceptul mai larg de răspundere patrimonială a angajatului, care stabilește obligațiile angajatului de a compensa pagubele cauzate angajatorului. Mecanismul de reţinere din salariu este preferabil pentru evitarea litigiilor, dar când nu este suficient, procedura executării forțate devine soluția legală disponibilă.
Vezi și: Art. 258.